„E jertfa lor de veacuri mărturia
Ce strigă din morminte pân' la noi
Să apărăm cu râvnă Ortodoxia
Și-acest pământ de sfinți și de eroi.”
„Atunci când primești un dar, ești responsabil pentru el.” Cu aceste cuvinte ne-a întâmpinat și ne-a făcut introducerea Părintele Macarie. Astfel, ne-am amintit cu toții de ce ne-am adunat în această seară în Catedrala sibiană: pentru a mulțumi pentru darul Ortodoxiei rămasă încă vie datorită atâtor mucenici și sfinți care au luptat de-a lungul veacurilor pentru dăinuirea ei, în pofida nenumăratelor vitregii.
Cu aripile inimilor noastre deschise, am încercat să le împărtășim celor prezenți că „Avem un rai de sfinți, în temniți dați la moarte/ Și aruncați în groapă neștiuți/ Dar astăzi dând pământul la o parte/ Ies moaște sfinte-n zeghe grea de deținuți.”, că, deși „Plâng munții Ardealului” trebuie „Foaie verde, foi de cimbru,/ Măi, române să fii mândru”, ca purtându-ți „bucuria-n sân” să putem cânta senini împreună „Foaie verde, vale-deal, vale-deal/ Doamne mută-Te-n Ardeal,/ Dă-ne tihna înapoi, înapoi/ Mântuiește-ne pe noi.”
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.