îndemn la a iubi

...

„Om, omule bun, pune în cugetul și fapta ta întâi dragostea. Nu dragostea care cere, vrea pentru sine, ci dragostea care dăruie, care hrănește pe altul. Nu dragostea sufletului pustiit, ci aceea a sufletului care se revarsă fluvial. Dragostea este cheia clipei și a veșniciei. Dragostea împrăștie urâtul, urâtul singurătății, topește răul, răul întunericului, alungă tiparele și hotarele, alungă potrivniciile; aduce pretutindeni ființă nouă și nerobitoare. Dragostea naște și pârguiește rodul, transfigurează și înalță sufletul; prin ea dumnezeiasca față joacă focul luminilor de ape în lumea durerilor noastre. Este în firea omului să învingă prin dragoste. Omul este om prin puterea dragostei sale. Cine nu iubește, nu are simțuri; toate ferestrele, de la firicelul de iarbă la steaua ce clipește liniștea depărtărilor, i se închid. Grăuntele de bine și frumos ce-l purtăm în inima noastră îl dezvăluie și-l crește dragostea. Așa vine pacea, pacea adevărată, pacea raiului și a vieții veșnice. Când ai pornit să fii om, să știi că dragostea e cea dintâi virtute, ea este sensul dezrobirilor. Cântecul tău se îneacă fără dragoste și mâna ta bâjbâie. Caută sâmburele vieții. E în tine!”

(Ernest Bernea)

Liturghia Tinerilor, o bucurie împărtășită

foto: ©Ștefan Mărculeț

Așa cum pomul trebuie să parcurgă o întreagă etapă de creștere, înmugurire și înflorire  până să capete rod, la fel și noi, tinere vlăstare sibiene, învățăm treptat, pas cu pas, înțelepciunea și rostul Ortodoxiei. Unul dintre darurile prin care Dumnezeu ni Se dăruiește constant fiecăruia este Sfânta Liturghie, această binecuvântare de a ne apropia de El, de Maica Sa și de toți Sfinții...

Sâmbăta trecută am mânecat așadar dornici de a pune zilei început bun și cu folos sufletesc. Ne-am primenit cu straiele frumos brodate moștenite din bătrâni și ne-am adunat în Catedrala Mitropolitană din Sibiu, spre a ne ruga împreună. Înaltpreasfințitul Părinte Mitropolit Laurențiu ne-a explicat pe îndelete semnificația momentelor Sfintei Liturghii, pentru a înțelege mai bine această Taină.

Chipurile ni s-au înseninat și gândurile ni s-au îndreptat către Cer. Îngerii ne-au îmbrățișat, la rândul lor, prin razele de lumină care răzbăteau printre vitralii. Am fost cu toții împreună în rugăciune, împreună în comuniune...

de Rusalii la Oașa

©PhotogrAndra

Fotografiile spun povestea lor prin lumina în care păstrează învăluită amintirea clipei. Inimile, în schimb, o cântă înlăuntru... Fiecare urcare la Oașa e o reînnoire, o reactualizare, o reamintire a cine suntem cu adevărat, a ceea ce trebuie să împlinim prin viața care ni s-a dăruit. Venim împresurați de iureșul vitezei și plecăm așezați, luminoși și nădăjduitori, purtând în inimă îndemnul lupilor  tineri: „Să faceți treabă bună!”