duminică, 26 octombrie 2014

ce-am învățat noi de la Oscar


...
Gânduri adunate de la otesiștii care au fost vineri, 24 Octombrie, la Oscar și Buni Roz


„Un copilaș bolnav învață să accepte boala pe care o are, parcurge toate etapele vieții, fiecare cu capriciile și binecuvântările ei. Și totul are ca scop descoperirea lui Doamne Doamne. Oscar înțelege că viața înseamnă a trăi. Sunt multe idei pline de înțelepciune care îndeamnă la meditație. Daca s-ar ecraniza această carte cu siguranță ar câștiga premiul Oscar! Un Oscar pt Oscar!”

„Oscar mi-a dat o lecție în materie de anatomie a sufletului. Viața cu adevărat nu se explică consultând un tratat, ci trăind-o.”


„Prin prisma spectacolului Oscar ṣi Buni Roz am cugetat mai mult asupra societặţii noastre, identificậnd mulţi de Oscar, bolnavi ṣi ei, dar nu de cancer, ci de necunoṣterea lui Dumnezeu. ĺn mijlocul lor se regặsesc, de asemenea, ṣi Buni Roz-uri, persoane mai tặinuite de fel, dar care ascund vistierii nenumarate ṣi comori nepretuite în sufletele lor…”


„E mare lucru să ieși cu sufletul zâmbind de la un spectacol...cu o poveste aparent...tristă. Mă gândesc cât de Buni Roz aș fi putut fi eu dacă l-aș fi cunoscut pe Oscar. Problema noastră este că toată viața încercăm să învățăm cum să trăim, în timp ce Oscar ne arată cum ar trebui...să murim. Simplu: frumos, zâmbind.”



„Povestea lui Oscar? Cred că aș putea-o asculta și re-asculta de nenumărate ori. Deoarece de fel, copiii sunt tare curioși din fire și pun întrebări care mai de care. Și prin aceste întrebări, nu doar că primesc răspunsuri, ci primesc adevărate lecții de viață. Povestea lui Oscar este tristă și veselă în același timp, face haz de necaz și își trăiește din plin fiecare zi... numărată. E genul de copil mic, cu gândire de „om mare”, de la care fiecare, cu mic cu mare, avem ceva de învățat.”


Oscar și Buni Roz îți aduce la cunoștință realitatea în care trăim. Oricare dintre noi poate fi în locul lui Oscar, și atunci conștientizezi cât de neputincios ești ca om. Acest minunat spectacol transmite multă bucurie, iar finalul nu este unul trist.”




Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.