18 Aprilie a fost pentru noi ziua dedicată celor bolnavi...ne-am îmbrăcat în „hainele de toată ziua” ale strămoșilor noștri, și-am pornit să aducem o fărâmă din veșnicia lor și în viețile celor aflați în suferință. Dar nu ne-am dus de capul nostru. Cu noi au fost Maica Domnului și Sfântul Pantelimon! Și-au alergat, sărmanii, după noi toată ziua. Mai întâi prin spital...unde, în timp ce noi cântam Paraclisul, Maica Domnului a intrat prin fiecare salon și s-a oprit la fiecare bolnav, mângâindu-l. Sfântul Pantelimon venea din urma ei, și ca un doctor puternic, îi îmbărbăta! Și în urma lor, veneam și noi, purtând cu tinerețe tot trecutul în straiele noastre. Și cu bucurie.
Cu mare, mare grabă, dar cu sufletele încărcate, am fugit (la propriu) de la spital spre Catedrală, unde am cântat și noi în candrul unui concert caritabil pentru un băiețel de numai 4 anișori, și cu o povară mult prea mare pentru vârsta lui.
Bineînțeles, am fost însoțiți în continuare de Maica Domnului și de Sfântul Pantelimon, al cărui tropar l-am învățat la Mănăstirea Oașa și pe care l-am cântat cu mult drag.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.