A treia seară culturală: Medicina pentru toți

   Serile culturale au devenit deja tradiție în organizația noastră...și cu fiecare în parte, prind tot mai mult contur, culoare și dinamism.

   A venit și rândul mediciniștilor care au încercat să explice cât se poate de simplu, subiecte pe care ei le-au învățat într-un semestru întreg sau chiar mai mult. Dacă vreți...ca și cum ai face la mixer un piure din fructe tari, pentru a fi mai ușor de asimilat. Și poate mai gustos. 

  Iulia a vorbit despre anatomia și mimica feței, cu trimiteri la rugăciune, zâmbet și plâns, toate exemplificate prin desene și voluntari. Ionuț știe de ce. 

 Maria Mețiu a explicat ce se întâmplă atunci când mâncăm o bucată de ciocolată, bineînțeles...plecând de la hormoni și ajungând la diabetul zaharat.

   Silvana a fost piesa de legătură între momențele. Și ce piesă! Chiar că o piesă. Una de teatru. Cred că Topârceanu s-ar fi distrat copios văzând-o recitând ”Bacilul tuberculos”, că noi tare ne-am mai distrat.

   Claudia ne-a introdus într-o atmosferă ”de război”. Batalionul bacteriilor contra armatei de soldați ai organismului, bine antrenați, specializați și conduși de generali, locotenenți și caporali. Adică sistemul imunologic pe înțelesul tuturor.

  Farmacista noastră mică, Ana, ne-a vorbit despre plantele medicinale ca de un izvor nesecat de sănătate atât de accesibil tuturor.
   Teo și Roberta, bineînțeles, la pachet, au vorbit despre trombocite. Mă rog...au început vorbind și au sfârșit într-o scenetă. Cert e că am reținut un lucru important: trombocitele, ca și noi, se aderă, se unesc, și formează un cheag strâns, plin de dragoste, care oprește ”hemoragia”.

   Alin a fost cel mai practic! Cu ajutorul lui Emil (la un moment dat nici noi nu mai știam dacă îl ajuta sau îl încurca defapt cu hohotele de râs pe care le stârnea) ne-a învățat tehnici de prim-ajutor. Și am exersat și practic! Cert e că acum știm exact ce trebuie să facem dacă găsim o persoană căzută pe stradă și cum să o punem în poziția laterală de siguranță. Și...să și resuscităm cât de cât. Deși sperăm să nu fie cazul.

      Mă rog...unii din noi au făcut selfie cu victima...