„Intrând în curtea Mănăstirii... parcă am intrat într-un tablou și am trecut dincolo de culoare... Un pictor genial s-a gândit să amenajeze locul frumos pentru noi și cred că i-a ieșit prea bine. Nu știu dacă intenționat sau nu, dar a scăpat paleta de culori peste copacii din jur! O idee superbă...
Un alt pictor, de suflete, e motivul pentru care noi ne-am adunat în acel tablou. Am avut parte de niște ghizi înfocați, ucenici de-ai pictorului, care ne-au luat gândurile de mână și le-au plimbat prin tot muzeul cu amintiri vii, ne-au vorbit cu bucurie despre el, despre cum ținea pensula, cât de delicat atingea cu ea sufletul și ne-au arătat culorile calde și pătrunzătoare pe care le folosea. Ghizi care la rândul lor folosesc acum aceeași tehnică și aceleași culori... păstrând vie prezența mentorului în lucrarea lor.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.