miercuri, 16 martie 2016

Seara culturală...atemporală


   De ce atemporală? Păi...pentru că nu ne putem explica cum a putut zbura timpul în halul acela de repede. Ne-a furat pur și simplu și ne-am trezit că...au trecut 4 ore...
   Poate vă întrebați ce am putut face atâta timp... Ne-am întâlnit să vorbim despre literatură. Acesta a fost scopul...și am ajuns să ne împărtășim ce ne-a pasionat pe noi din literatura, iar asta a devenit de-a dreptul captivant fiindcă ne-am descoperit unii pe alții cum nici nu bănuiam că putem fi!!
   Silvana ne-a furat în lumea ei, a hematiilor și a inimii...cu 3 textulețe scrise de ea absolut geniale! (o rugăm cu această ocazie, dacă vrea, să le împărtășească și cu cititorii noștri fiindcă merita, cu adevărat merită citite!). Să nu mai zic ce șoadă a putut fi recitând din Apolodor! Am sărit cu ropote de aplauze, surprinși într-un mod atât de plăcut!




   Lui Bogdan îi mulțumim pentru organizare și pentru introducerea sa despre legătura dintre cultură și religie, cultură și literatură, despre arta de dragul artei...

  
      Priscila ne-a întrebat...ce-avem de iubit? Și frumos ne-a și răspuns... A vorbit liber și deschis despre cea mai mare pasiune a ei...literatura, și s-a axat pe povestea din spatele poveștii... De ce scriu scriitorii? Și bineînțeles...a început cu un filmuleț taaare frumos realizat de cel mai bun prieten al ei.








   Roberta ne-a introdus într-o lume mai puțin veselă, dar adevărată și de-a dreptul roditoare...aceea a literaturii din temnițele comuniste. A început cu Parintele Calciu, a continuat cu Valeriu Gafencu, ca apoi să ajungă la poezia lui Radu Gyr și...nu l-a putut omite pe Nicolae Steinhardt, de la care a pornit ideea ei cu literatura din temnițe. 




   Lucia a fost cea mai practică. Ne-a învățat șmecherii...cum să lucrăm repede și eficient in word: cum să facem un cuprins la licență (mulți s-au bucurat de asta), cum să adaugăm comentarii, să numerotăm grafice, și altele. Chiar fain! Cei din anul patru (și nu numai) îți sunt recunoscători.


   Da, dragilor...tare frumos a mai putut fi! Cu adevărat că prin astfel de seri ne descoperim unii pe alții în universuri în care nici nu știam cât de mult ne pasionează!
    Aaa! Și să nu uităm de gustăreleee!




Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.