„Duminică
ne-am îmbrăcat sufletele în zeghe și am plecat să culegem diamante sângerânde
de pe cerul Aidului - cetatea morții. Am plecat să vedem Crucea biruitoare,
înălțându-se din suferință și durere, din loviri nedrepte, din lacrimi sfințite
pentru dragostea de Dumnezeu. Am plecat să aflăm cum și cât s-a suferit în
temnițele comuniste și ne-am întors
mândri de neamul în care ne-am născut…
Pășind
cu sfială pe pământul înroșit cu sângele celor care răbdând s-au smerit,
crezând s-au sfințit și murind au înviat, ne-am simțit și noi cu Iisus în
celulă. Nu într-o celulă rece și dureroasă a Aiudului, ci într-una caldă și
mângâietoare, ca într-un suflet de Martir. Răstigniți pentru Hristos, acești
munți de frumusețe și demnitate s-au transformat în scări către cer.
După
ce am părăsit Aiudul ne-am privit pe dinăuntru și am găsit
urma dragostei lor, a Sfinților Martiri din Închisorile comuniste. În imn de
slavă, ridicăm cu încredere înaintea țării noastre steagul nostru Tricolor,
simbolizând: sângele Martirilor (roșu), Lumina Lui Hristos (galben) și adâncul
cerului (albastru), chemându-ne la mântuire.
Ridicați-vă,
Sfinților! Ridicați-vă, Martiri!”
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.