Iertați-ne, voi, care
împietriți în aspră suferință,
stâlpi v-ați făcut
între cerul și pământul nostru,
pentru noi.
Iertați-ne dacă vă e cu putință,
Căci nu toți v-am cunoscut.
Timpul vă știe, vântul vă simte, îngeri vă cântă
și munții vă văd.
Numai noi trecem neștiutori
pe lângă voi.
Iertați-ne că va veni clipa
când cerul una cu pământul va fi.
Vă veți deschide atunci aripa
și, liberi, veți putea zâmbi
pe vecii.
Voi, români,
rezistați și ne iertați!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.